.png)
Toate panzele sus de Radu Tudoran rezumat Partea a III-a
PARTEA A TREIA: Crucea
sudului
Imediat ce au parasit
strmtoarea, capitanul a ordonat carmaciului sa porneasca spre su de-a dreptul
coastei africane. Noul lor pasager, Martin Stricland, nu iesea deloc pe punte,
ci statea in cabina lui, band cateva sticle de whisky pe zi. Dupa un timp de
mers pe langa continent, corabia a inceput sa se indeparteze incet, incet de
acesta, cotind spre est. Mai tarziu, omul de veghe l-a anuntat pe capitan de
cateva corabii care se apropie de ei. Anton Lupan a iesit pe punte si ceea ce a
vazut nu i-a venit sa creada. Cateva corabii de pirati ii urmareau. Apoi,
Ieremia si varul sau Haralamb,cei mai buni tintasi de pe goeleta, au si fost
langa parapet cu pustile in mana. Ceilalti si-au adus si ei pustile dar nu s-au
apropiat de parapet. Dupa ce corabiile inamice s-au apropiat destul de mult
pentru a fi ochite, gloantele au si inceput sa zboare pe deasupra capetelor
echipajului. Cei doi puscasi au inceput si ei sa ocheasca spre catargele
dusmane cu gandul de a le opri din inaintare. Zis si facut, si astfel ,una cate
una, corabiile piratilor incetineau substantial, chiar unele se si rasturnau.
Fericiti de isprava lor, Ieremia si Haralamb au fost felicitati, iar pe urma
toata lumea s-a intors la postul lui si corabia si-a continuat drumul
linistita.
Cand toti erau fericiti ca
au scapat de pirati, omul de veghe a anuntat din nou ce rau. Capitanul a venit
iar pe punte si uitanduse in spatele corabiei, inlemni. Era armatanul, un vant
puternic si fierbinte, care duce nisip de pe coasta Africii. Anton Lupan a
ordonat tuturor sa intre in cabine si sa incuie usile, cu exceptia carmaciului,
care spre nefericirea lui, era Gherasim. Vantul a trecut repede, dar totul pe
bord era alb, acoperit de nisip, iar omul de la carma avea nisip si prin nas.
Dupa ce au trecut de aceste
primejdii, au mers cateve zile bune fara aiba griji, dar intr-o dimineata la
orizont se vedea cerul intunecat. In cateva ore cerul era intunecat pe deplin.
Vantul batea puternic iar valurile incepeau sa creasca in inaltime. Curand a
inceput si sa ploua. Acum aproape toata lumea era pe punte: unii strangeau
panzele, altii legau diferite lucruri pentru a nu fi luate de valuri. Capitanul
era ingrijorat deoarece presiunea atmosferica scadea fara norma. Valurile acum
ajungeau pana la parapet iar vantul arcuia catargele de credeai ca se vor rupe
in acel moment. Corabia era leganata de valuri ce pe un bebelus de mama lui.
Uraganul tinea de trei zile si parea ca nu se va mai opri. Intre timp, Martin
Stricland a iesit si el pe punte o data si a varsat toaa apa de baut de pe
corabie de ciuda ca nimeni ni i-a adus portia de whisky necesara acelei zile.
Acum Gherasim era la carma cand, in fata la goeletei, la cateva sute de metri,
s-a format un val urias de trei ori cat catargele. Toata lumea a intrat sub
punte, numai carmaciul ba. Era sigur ca va salva corabia de la naufragiu. Camd
valul s-a apropiat, goeleta a inceput sa se urce si in cateva secunde era in
varful valului care apoi s-a departat lasand corabia ,,jos’’. Acesta era
semnul sfarsitului uraganului. A doua zi soarele a rasarit, triumfand in
sfarsit in fata norilor.
Oamenilor a inceput sa le
fie sete si cand au vazut butoaiele aproape goale au innebunit de furie. Au
rezistat un timp fara apa. Intr-una dintre aceste zile ce calvar, Negrila a
sarit peste parapet in apa, si a fost cu greu salvat din gura rechilor
infometati. Curand a inceput sa ploua iar echipajul a fost din nou revigorat.
Dupa cincizeci de zile de
navigatie pe mare, in sfarsit corabia cu pavilion romanesc a zarit uscatul si a
intrat intr-un mare port pe coasta Braziliei. Capitanul s-a dus la capitanie si
a facut actele de intrare in port. Apoi s-a dus sa-i scrie Adnanei sa ia primul
vapor spre Montevideo. Cand s-a intors inapoi la corabie, Anton Lupan a ramas
fara rasuflare. Fata lasata de el la Marsilia era aici. Tatal ei a murit, ea a
vandut brutaria si a luat un vapor pana aici. Dupa ce s-au recunoscut si
imbratisat, au urcat pe corabie. A doua zi au pornit spre sud de-a lungul
coastei Americii de sud.
Ziua urmatoare au fost la
Montevideo, capitala Uruguaiului, unde capitanul le-a dat voie oamenilor sa se
plimbet prin port. Ismail, batand strazile in lung si-n lat, a juns intr-un loc
unde se vindea la licitatie on fonograf, care canta un cantec turcesc. Bucatarul
a participa si el la licitatie, in concurenta cu un trimis al presedintelui
acele tari. Licitatia a tinut pana la o suta de pesos, pret dat de Ismail. Cand
acesta s-a intors la corabie cu ordinul de plata, capitanul a incremenit.
Alaturi de bucatar a venit si cel care a vandut piesa, cerand banii. Pentru ca
Ismail sa nu ajunga la inchisoare, Anton Lupan a fost nevoit sa plateasca.
Corabia si-a continuat drumul si dupa cateva zile a ajuns la Buenos Aires,
capitala Argentinei. Aici capitanul le-a dat din nou voie oamenilor sa se
plimbe prin opras, iar Ismail, din nou, si-a gasit ce face. A ajuns intr-un loc
un se faceau lupte de cocosi. Dupa ce a intrat a vazut ca lumea paria pe un
anumit cocos si a vrut si el sa faca acelasi lucru. Astfel, a pariat cu foarte
multi oameni dar, spre dezamagirea lui cocosul pe care a pariata pierdut.
Neavand cu ce plati, Ismail a juns la inchisoare. Tot echipajul Sperantei era
dezamagit. Mihu s-a dus intr-o zi sa-l viziteze si bucatarul i-a cerut un ultim
serviciu. Sa se duca la acel ring sa vada cere cocos a castigat urmatoarea
lupta. Intimp ce se indrepta intr-acolo, musul a vazut la o pravalie pe cel
care il batuse pe Gherasim la Marsilia. Fara sa se mai gandeasca a fugit pana
la corabie unde i-a povestit cele vazute capitanului. Insotit de cativa oameni
din chipaj, Anton Lupan s-a indreptat in graba catre acea pravalie. A asteptat
sa se faca seara si, inainte ca faptasul sa inchida magazinul, capitanul a
intrat si la silit sa inapoieze banii furati, si o despagubire. Cu acesti bani
Ismail a fost eliberat, dar nimeni nu mai avea incredere in el.
Dupa ce a zabovit cateva
zile in Buenos Aires, Speranta in sfarsit pornea la drum si in cateva zile omul
de veghe anunta apropierea Capului celor unsprezece mii de fecioare, locul de
unde trebuia sa-si inceapa Anton Lupan exploatarea Tarii de Foc.
