.png)
Toate panzele sus de Radu Tudoran rezumat Partea a IV-a
PARTEA A PATRA: Alcalufii
Speranta a ancorat in golful
Narrows pentru a face ultimele pregetiri inainte de a incepe strabaterea
stramtorii lui Magellan. Martin Stricland a coborat in port si a intrat intr-un
bar, Cristofor Columb. Acolo a vorbit unui tanar, Black Pedro, care avea tatal
in America de Nord, spunandu-i ca trebuie sa-l urmeze pe el ca sa-si revada
tatal. Si astfel oamenii de la bordul Sperantei s-au inmultit. In drumul ei
prin stramtoare, corabia a cunoscut uliaul, un vant venit din munti care bate
foarte tare, si tot in acest drum Martin Stricland a ademenit oameni din
triburile de pe mal sa-l urmeze, promitandu-le lucruri. Astfel acesta a adunat
peste o suta de oameni, numiti alcalufi. Dupa ce a iesit din stramtoare,
corabia s-a indreptat spre sud pana la gura de varsare a unui rau. Acolo Anton
Lupan a scapat de Martin Stricland lasandu-l pe un mal al raului, iar el a
ancorat pe celalalt mal. Acolo, alcalufii, siliti de stapanul lor, au inceput
sa stranga fire de aur din nisipul de pe mal.
Pentru a ajuta evolutia lor,
Anton Lupan le-a facut ,,case’’ alcalufilor, a facut un fierastrau ca sa-i
invete sa faca scanduri. Zi cu zi, sacii lui Martin Stricland se umpleau, dar
alcalufii nu mai primeau ce li se promisese, ci numai un pahar cu spirt la
sfarsitul fiecarei zile. Dupa ceva vreme petrecuta pe malul raului, Anton Lupan
s-a decis sa inceapa expeditia planuita cu vechiul sau prieten din copilarie,
pe care nici bunicul nici tatal acestuia nu au izbutit sa o duca la bun
sfarsit. Astfel, insotit de Adnana, de plutas si de Mihu, capitanul pleaca sa
cerceteze acea zona a Tarii de Foc, necalcata de picior omenesc, lasand sa
pazeasca corabie pe Gherasim, pe Ismail, pe Haralamb si pe Ieremia.
In cateva zile capitanul era
in varful muntelui din apropierea raului. De sus se vedeau goeleta si satul
alcalufilor. Acel tinut neatins de dupa munte nu era deosebit. Era o padure
mare, un lac si in departare se vedeau oceanul Atlantic si plaja. Au inceput sa
coboare adunand fel de fel de plante, de gaze, pe care le credeau mai
deosebite. Dupa ce au ajuns la plaja s-au intors inapoi, dar deviind putin
drumul tur. Ajungand din nou la poalele muntelui, Adnana a zarit niste schelete
omenesti. Erau toate gramada. Anton Lupan s-a apropiat si a gasit la gatul
unuia un lant de aur pe spatele caruia erau scrise doua initiale, A.V. ceea ce
nu putea insemna decat Arnold Vaillant, adica tatal lui Pierre. Amarati cum
erau, in cateva zile au fost din nou pe munte, seara. Capitanul a vazut o
lumina ce cobora spre corabie, iar apoi o flacara mai mare a izbucnit. Atunci a
crezut ca satul alcalufilor a luat foc.
Intre timp Martin Stricland
a planuit cu Black Pedro moartea celor patru ramasi pe corabie si capturarea
ei. In acea seara, un vechi inamic de-al acestuia a intrat in casa la el si
s-au luat la bataie. Strainul i-a spus lui Black Pedro ca tatal lui era mort de
cinci ani. Mahnit de tradarea lui Stricland, acesta a plecat in padure si s-a
intors cu o torta aprinsa, dand foc casei tradatorului, in care acesta inca se
mai lupta cu inamicul. Apoi Black Pedro Pedro a traversat raul, dand foc la
satul alcalufilor. Dupa ce Gherasim, Haralamb si Iaeremia au parasit corabia sa
vada ce se intampla, Black Pedro s-a urcat pe goeleta si i-a dat foc. Ismail
s-a repezit repede spre faptas dar a fost ciuruit cu o pusca de Black Pedro pe
care a gasit-o pe jos. Gherasim si ceilalti au inceput sa stinga focul, imediat
a venit si Anton Lupan care, ingrozit de cele intamplate, a ajutat si el la
stingerea focului. A ars o bucata de punte si un catarg, dar astea se puteau
repara. Ismail era in stare grava.
A doua zi Speranta a ridicat
ancora si a pornit spre Usoaia, cel mai apropiat oras unde puteau gasi un
doctor. Au ajuns acolo in cateva zile si medicul l-a consultat imediat pe
Ismail. Spre fericirea lui, gloantele care i-au strapuns trunchiul nu au atins
puncte vitale, dar un alt glonĹŁ i-a sfarmat rotula. Rezultatul fa fi o
gangrena. Deci piciorul trebuia taiat, dar spre nervozitatea capitanului, acel
doctor nu avea sculele necesare unei astfel de interventii. Speranta pleca la
drum. Dupa catva timp, puroiul de la genunchi s-a ridicat simtitor. Fara sa se
mai gandeasca, Anton Lupan l-a intrebat pe Ismail deca accepta sa i se taie
piciorul, iar raspunsul a fost ferm: ,,Taiam!’’. Capitanul a adus in cabina
un fierastrau si cutite. Dupa cateva zeci de minute acesta a iesit pe punte,
plin de sange, anuntandu-i pe ce care erau la aer ca Ismail se va face bine.
In catva timp au ajuns la
Capul Horn, un loc unde mareele din Aatlantic se unesc cu cele venite din
Pacific. Si astfel se formeaza valuri mari care pot zdrobi o corabie de stanci.
Un astfel de val a prins-o si pe Speranta si a aruncat-o pe o stanca. Nimic nu
s-a stricat, dar mareele au inceput sa scada, deci nu puteau sa se miste decat
peste cateva zile,cand mareele vor atindge aceeasi inaltime. Pentru a fi urnita
mai usor, capitanul a dat nisipul pe care il avea ca lest jos. Si astfel dupa o
lunga asteptare, goeleta a fost din nou pe apa.
Au mers pana la Punta Arenas
unde au incarcat opt vagoane de carbuni. Acolo au asteptat doua luni pentru ca
Ismail sa se vindece. In sfarsit Anton Lupan s-a casatorit cu Adnana, pe care a
indragit-o de cand a vazut-o prima data si a dat mare petrecere. Ziua urmatoare
Speranta a ridicat ancora, iesit din port, si nu dupa mult timp de mers, s-au
intalnit cu un pescar care i-a dat capitanului o sticla in care era o
scrisoare. Dupa ce a citit-o, a ordonat carmaciului sa shimbe directia. Acolo
scria despre corabia prietenului sau ca a naufragiat, supravietuitorii printre
care si Pierre Vaillant si locul de unde a scris. Capitanul a cercetat harta,
era in mijlocul oceanului, dar nu era nici o insula. Probabil un alt taram
necercetat. Atunci a iesit pe punte si i-a indicat carmaciului directia
rasarit, si stfel Speranta naviga spre est cu toate panzele sus.
