Urmează călătoria în Brobdingnag,unde Gulliver găseşte uriaşi de 22 m cu un  mod de viaţă total diferit decât cel al liliputanilor.Aceştia erau mult mai raţionali iar monarhia de aici era o formă de guvernământ ideală, unde regele era înţelept şi drept.Aveau legi care asigurau libertatea şi bunăstarea cetăţenilor.Regele,paşnic din fire,nu doreşte ca în ţara sa să fie introduse praful de puşcă,puştile şi tunurile.Când îi sunt descrise războaiele din Europa,regele se îngrozeşte.În timpul unei călătorii pe mare,barca lui Gulliver este luată în gheare de un vultur gigant şi apoi abandonată,însă este salvat de o corabie şi astfel se întoarce din nou în Anglia.

Călătoria în Laputa este o nouă experienţă pentru Gulliver.Locuitorii din Laputa se consideră savanţi,parcă nu ar trăi pe pământ,sunt aroganţi şi închipuiţi,parcă ar trăi pe o insulă zburătoare.Autorul ne descrie ştiinţa ruptă de realitate.Oamenii de aici se ocupă cu tot felul de lucruri inutile şi absurde,cum ar fi:extragerea razelor de soare din castraveţi,construirea caselor începând cu acoperişul şi terminând cu temelia.

În ultima călătorie,Gulliver ajunge pe o insulă cu o populaţie foarte ciudată,care se împarte în două categorii:o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnms,cai înzestraţi cu raţiune şi puterea de a vorbi,iar cealaltă parte a populaţiei din fiinţe yahoo,asemenea oamenilor,dar primitivi şi brutali,lacomi,răutăcioşi,invidioşi,care se ceartă şi se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitoare inutile,pe care le credeau preţioase.Caii sunt virtuoşi şi înţelepţi,trăiesc într-o comună patriarhală,nu pot înţelege ce este minciuna.

Gulliver se întoarce în Anglia,însă nimeni nu-i crede povestirile sale,fiind foarte rece chiar cu nevasta şi rudele.Oamenii îi fac proces şi îl declară nebun iresponsabil.Este salvat de un miel adus din Liliput,care modifică decizia judecătorilor.Încet-încet,Gulliver se schimbă,devenind un om ca toţi oamenii,deşi tot puţin cam mizantrop.

Mogâldea  era o figură răutăcioasă,se strâmba şi n-avea  astâmpăr  nici o clipă.Băieţii îi ziceau  ‘’ Michiduţă’’ .Nenorocitul  copil era bătut  straşnic de ‘’domnu’’,rupea  vergile una  după alta pe spatele lui,dar  degeaba .În  timpul recreaţiei dispărea  cu alţi ‘’tovarăşi’’,iar  apoi  îşi  făceau  apariţia având un aer misterios şi viclean.Într-o zi,profesorul îi pune să explice ‘’prinderea lui Iisus în grădina de la Ghetsemani’’.Michiduţă  a  fost  dat  afară  pentru  că  nu  ştia  nimic.Autorul povesteşte  aceste  întâmplări  cu  bucuria  că, după  ce  a  depănat  povestea  a  fost făcut ‘’monitor’’.Mai  tîrziu  a  fost  chemat  la Mogâldea la dugheană  unde toţi constată că Mogâldea este bogat şi poate ‘’cel mai fericit copil din lume’’.Naratorul povesteşte cum i s-a făcut poftă la un boţişor de icre negre,iar ‘’Michiduţă’’ l-a şi observat ,şi cu toată îngâmfarea ,Michiduţă îi oferă cu vârful briceagului trei firimituri cât un bob de porumb.Icrele erau aşa de bune,încât  nu le-a uitat gustul niciodată.

Pofta pentru icre negre a fost plătită cu vârf şi îndesat.Ziua următoare i-a dat nota maximă lui Mogâldea iar profesorul a descoperit că acesta nu ştia nimic.A urmat o scenă de ruşine,monitorul era în genunchi la tablă,urechile îi ardeau ca focul,având sentimental că moare,iar Michiduţă triumfător se strâmba din nou la el.