.png)
Bunicul de Barbu Ştefănescu Delavrancea (rezumat)
Bunicul,cu plete albe şi creţe,cu barbă,mustăţi şi sprîncene de asemenea stă pe prispă şi numără florile care cad.Numai ochii lui au ramas blînzi si mîngîietori.Dintr-o dată,este scos din gîndurile lui de către nepoţeii săi,un băiat şi o fetiţă,care cum au intrat pe poartă s-au aruncat in braţele bunicului.Au început discuţiile despre păsări,cocori,raţe ,rîndunele,unde zboară acestea.Bunicul încîntat de prezenţa acestora,copiii fericiţi cu el,incalecă unul pe un genunchi si celălalt pe altul…Începe joaca:-bunicul cînta iar copiii bat din palme pîna cînd intră pe poarta mama copiilor.Aceasta îi atrage atenţia bunicului,că îi prea răsfaţă.Însă,bunicul,iubitor şi răbdător continuă să le facă pe plac nepoţeilor pînă cînd osteneşte.Copiii au început să-l mîngîie pe barbă,iar la un moment dat s-au făcut stăpîni pe ea.Unul trăgea de o parte,iar celălalt de cealaltă parte.Aşa au procedat şi cu mustăţile.S-au certat până când au ajuns să tragă câte o palmă pe obrazul bunicului,băiatul pe partea fetei,iar fata pe partea băiatului.Bunicul cu lacrimi în ochi,de durere abea se ţinea de râs.Iar nepoţii cu lacrimi în ochi îşi sărută fiecare partea lui de obraz,alintând astfel pe bunicul iubitor.
