.png)
Mărinimie de Emil Gârleanu (rezumat)
Odată cu ivirea zorilor,razele luminii fac minuni pe apă.Sclipesc atât de frumos,încât,îţi oferă imagini ca de oglindă sau plăci de oţel sau comori de galbeni.Toate acestea învăluite de o linişte ca de rai.Cocostârcul este primul care s-a sculat.Cu picioarele lui lungi şi subţiri îşi leagănă trupul prin baltă.
Din când în când îşi uda pliscul,se uita pe fundul apei,căutând defapt,ceva de mâncare.Dintr-odată zăreşte pe frunza unui nufăr o broscuţă.Aceasta încremeneşte la vederea cocostârcului, imaginându-şi că va fi sorbită împreună cu balta.Dar,dimineaţa,cocostârcul e mărinimos.O vede,păşeşte peste ea şi trece măreţ,mai departe.Broscuţa,fericită,rupe tăcerea dimineţii:Oaac!
